Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era plăcut la vedere și că era de dorit pentru a deveni înțeleaptă; a luat din fructul lui și a mâncat.

Geneza 3:6

Omul se uită la înfățișarea exterioară, dar Domnul se uită la inimă.

1 Samuel 16:7

Schimbarea perspectivei

Nemulțumirea este un rău subtil, adânc înrădăcinat în noi. Ea ne împinge să vrem mereu mai mult, nu numai când avem deja esențialul, ci chiar și atunci când trăim în belșug material. Încă din Geneza, nemulțumirea stă la originea căderii morale a lui Adam și a Evei.

În grădina Edenului, unde Dumnezeu îi așezase, El le oferea deja tot ce era mai bun, din abundență. Cu toate acestea, ispita de a vrea „mereu mai mult”, sugerată de Satan, a încolțit în inimile lor. Ei s-au îndoit de bunătatea lui Dumnezeu și I-au nesocotit porunca, dorind să se ridice deasupra condiției lor.

Să nu ne considerăm mai puternici decât ei! De câte ori ne lăsăm și noi seduși de „tot mai mult”? De câte ori permitem naturii noastre păcătoase să ne dicteze alegerile și să ne îndepărteze de Dumnezeu? Căutarea fericirii prin plăceri trecătoare și bunuri materiale, departe de a fi o libertate, ne limitează de fapt, ne subjugă poftelor și dorințelor noastre nesatisfăcute.

Dragi prieteni creștini, să ne îndreptăm privirile spre Hristos. Ceea ce ni se părea indispensabil – bogățiile, puterea, recunoașterea semenilor noștri – își va pierde atunci din importanță. Toate acestea vor fi înlocuite de bucuria profundă și durabilă pe care o găsim în comuniunea cu Dumnezeu, de viziunea a ceea ce ne așteaptă în eternitate, de fericirea de a-L onora pe Creatorul nostru și de a trăi după voia Lui.

Să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne înnoim felul de a privi lucrurile din jurul nostru, și să le apreciem într-un mod care să se apropie cât mai mult de voia Lui.