Suveranitatea lui Dumnezeu în cazul lui Esau și Iacov
Versetul zilei — Luca 23:33-34
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta, și altul la stânga.
Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”
— Luca 23:33-34 (DC)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
S-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”
Romani 9:12
Suveranitatea lui Dumnezeu în cazul lui Esau și Iacov
Înainte ca aceștia doi să se nască, Dumnezeu i-a promis lui Iacov binecuvântări mai mari decât lui Esau (Geneza 25:23). Mai departe, în Romani 9:13, citim: „După cum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât»” — dar să fim atenți, apostolul Pavel reia aici cuvintele spuse de Domnul Însuși prin profetul Maleahi, în ultima carte a Vechiului Testament.
Și totuși! A predeterminat Dumnezeu un blestem asupra lui Esau? Nicidecum! Nu, fiindcă Maleahi este ultima carte a Vechiului Testament, scrisă la 1400 de ani după timpul în care au trăit Esau și Iacov.
Acest lucru este extrem de semnificativ. Da, Dumnezeu l-a ales pe Iacov pentru binecuvântare. Dar l-a respins oare Dumnezeu pe Esau? L-a forțat Dumnezeu să-și vândă dreptul de întâi născut, pentru o porție de mâncare? Nicidecum, ci această responsabilitate îi revine lui Esau (Geneza 25:34; Evrei 12:16).
De fapt, Dumnezeu nu spusese nimic despre dreptul de întâi născut, nici nu-l menționase vreodată. Alegerile egoiste ale lui Esau au devenit pur și simplu mijloacele pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a-i aduce lui Iacov binecuvântările pe care le intenționase.
Mai târziu, descendenții lui Esau au devenit națiunea Edomului, și s-au opus constant Israelului. L-a forțat Dumnezeu pe Edom să facă acest lucru? Nu, Dumnezeu a dorit pacea, spunându-i lui Israel: „Să nu urăști pe edomit, căci este fratele tău” (Deuteronom 23:7). Cu toate acestea, ostilitatea Edomului a dus la atacuri violente împotriva Israelului, și la o bucurie criminală de a distruge Ierusalimul (Psalmi 137:7; Obadia 1:10–14).
Dumnezeu spusese că Edomul va fi mai puțin puternic decât Israelul, dar El nu i-a forțat pe edomiți să-L violenteze pe poporul Lui ales. Cu toate acestea, El nu le-a ignorat răutatea; astfel, multe pasaje din Amos, Obadia, Ieremia și Ezechiel descriu judecata promisă de Dumnezeu împotriva lor.
Intenția pasajului din Romani 9 este de a preamări alegerea de a arăta milă — care este alegerea suverană a lui Dumnezeu! Și în același fel, El l-a ales în mod suveran pe Iacov pentru binecuvântare: „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” (Romani 9:16). Ce glorie să-L cunoaștem pe acest Dumnezeu plin de milă!
Și din nou, da, este scris „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”, și totuși, niciun cititor nu va găsi vreun verset care să spună că Dumnezeu ar impune suveran un blestem. Nu acesta este felul în care Scripturile prezintă suveranitatea lui Dumnezeu.
după Stephen Campbell
🕊️ Gând
Răul moral de care unii Îl învinuiesc – în mod fals – pe Dumnezeu, este exact răul pe care ei înșiși îl săvârșesc pentru că sunt liberi: Dumnezeu i-a făcut pe oameni liberi! Să observăm însă că ei practică relele cele mai groaznice folosindu-se de libertatea pe care, cu o neobrăzare diabolică, Îi cer Creatorului să o respecte!
De exemplu, ei În acuză pe Dumnezeu că a fost nedrept față de Esau, în timp ce societatea oamenilor colcăie de nedreptate!
La fel, ei În acuză pe Dumnezeu de omorârea întâilor născuți din Egipt, în timp ce ei prin avort, își omoară sistematic copiii în numele libertății umane!