Domnul Hristos în viața de familie (1)
Versetul zilei — Ioan 12:1-3
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Deci Isus, înainte cu șase zile de Paște, a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, pe care îl înviase din morți.
Au pregătit deci pentru El o cină acolo, și Marta slujea; și Lazăr era unul din cei întinși la masă cu El.
Atunci Maria, luând un litru de mir de nard curat de mare valoare, a pomădat picioarele lui Isus, și a șters cu părul ei picioarele Lui; și casa s-a umplut de aroma mirului.
— Ioan 12:1-3 (ROG)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa.
Isus plângea.
Ioan 2:11; Ioan 11:35
Domnul Hristos în viața de familie (1)
Nu este oare demn de observat și plin de mângâiere, pentru toți cei care au nevoie de mângâiere, faptul că în această Evanghelie, și numai în aceasta!, El ne este prezentat ca Oaspete la o nuntă, bucurându-Se împreună cu cei care se bucură?
Și nu este oare la fel de semnificativ faptul că, în această Evanghelie, și numai în aceasta!, Domnul ne este arătat de asemenea ca Unul care Plânge lângă un mormânt?
Nunta este începutul vieții de familie, și poate reprezenta perioada cea mai fericită a acesteia; mormântul sigilat este sfârșitul și destrămarea ei, cea mai întunecată zi dintre toate.
Iar Domnul, care a venit pe pământ pentru a ni-L arăta pe Tatăl, a fost prezent la ambele.
Și există o zi între cele două în care El este absent? Nu.
Există semnificații spirituale profunde în aceste două întâmplări, și ar trebui cu siguranță să le căutăm în mod personal, dar, înainte de a ne lansa în această cercetare, să luăm seama la ceea ce este evident și simplu de observat de la prima vedere: și anume, că Domnul Isus, Creatorul, Fiul Unic al lui Dumnezeu, Acela care L-a revelat pe Tatăl – Domnul Însuși, S-a asociat cu ai Săi, în bucuriile și durerile vieții lor de familie.
Unii își spun că noi putem cunoaște și simți prezența Domnului, doar la întâlnirile de rugăciune și de închinare… Sau că El Se apropie în părtășie numai de ceea ce ei numesc „slujbe religioase”...
Dar asemenea idei sunt cu totul false, și trebuiesc respinse în mod desăvârșit.
Dacă ar fi doar atât, atunci practica credinței noastre ar fi numai o religie artificială și moartă, iar Domnul nostru nu ne-ar fi de niciun folos în încercările noastre, și nu ar avea mai multă valoare, decât idolii muți ai păgânilor.
Dar atunci când I se permite, El intră în viața noastră de familie, venind cu toată plinătatea unor haruri inepuizabile, bucurându-Se dacă ne bucurăm noi, și devenind El Însuși sursa unei bucurii, pe care circumstanțele pământești nu o pot oferi; și stând alături de noi în zilele de stres și de tristețe, pentru a simpatiza cu noi și a sprijini inima care se uită la El.
Cât de aproape ne aduce asta de El; cât de real Îl face; cât de tandru și accesibil Îl arată a fi!
J. T. Mawson
🕊️ Gând
Să nu uităm niciodată că, chiar și în cele mai bune zile ale noastre, avem nevoie de Domnul la fel de mult ca în cele mai grele.