Samson (6) -- o problemă a inimii

Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele… Dalila, văzând că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor și a pus să le spună: Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.

Judecători 16:17–18

Samson (6) -- o problemă a inimii

De nenumărate ori, Samson s-a trezit în necazuri din cauza femeilor filistene. Cartea Proverbelor, cu sfaturile ei înțelepte, nu fusese încă scrisă, dar, ca nazireu al lui Dumnezeu, Samson ar fi trebuit cu siguranță să fie în alertă. Din păcate, deși cei ce-l vedeau cu părul lui lung, se gândeau că e nazireu (ceea ce, în mod vizibil a fost aproape toată viața), ne întrebăm totuși dacă inima lui a fost cu adevărat dedicată în totalitate lui Dumnezeu?

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23). Când Scriptura vorbește despre inimă, nu se referă la organul fizic din pieptul unei persoane. Inima, așa cum o folosește Scriptura, este mai degrabă sediul sentimentelor, afecțiunilor și înțelegerii cuiva. Lumea dorește să câștige inimile oamenilor, și se joacă cu sentimentele și afecțiunile lor. Așa a procedat și Dalila. Dar ea și-a dat seama, în timp ce încerca fără succes să afle secretul marii puteri a lui Samson, că el de fapt evita să îi răspundă, și că inima lui nu era cu ea. Dar inima credinciosului ar trebui să fie a Domnului,

Trecând prin toate stările, Dalila l-a mângâiat cu tandrețe, s-a arătat îmbufnată, și l-a tot bătut la cap până când, în cele din urmă, el i-a mărturisit tot ce era în inima lui. Atunci ea a știut că el se destăinuise cu adevărat. Acum Samson era în mâna ei! Ea a chemat atunci pe căpeteniile filistenilor să vină cu răsplata pe care o câștigase. Adormindu-l pe genunchii ei, a pus un om să-i radă cele șapte șuvițe de păr de pe cap. Aparține inima noastră în întregime Domnului sau altcuiva?

după Eugene P. Vedder, Jr.