Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui, … dar cele chibzuite au luat untdelemn în vasele lor… La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”

Matei 25.1,4, 6

Puterea practică a așteptării Domnului Isus (2)

Parabola celor zece fecioare (Matei 25.1-13) arată că nu putem fi pregătiți pentru venirea Domnului dacă nu avem „untdelemn“ în vase; și că efectul strigătului „Iată, Mirele!“ a fost că le-a trezit atât pe fecioarele înțelepte, cât și pe cele nechibzuite, și că toate și-au văzut starea și nevoile. Însă trebuie să înțelegem că doar cei care sunt născuți din nou prin Cuvânt, și prin puterea Duhului Sfânt pot fi gata pentru venirea Domnului.

Vedem, de asemenea, că strigătul a fost: „Ieșiți-I în întâmpinare!“, căruia îi corespunde un alt loc din Scriptură: „Oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat“ (1 Ioan 3.3). Efectul așteptării Domnului Isus Hristos este deci acela de a produce în noi o tot mai mare separare de rău. Avându-L pe El înaintea sufletului nostru și privind la El continuu, dorința noastră va fi să ne despărțim de tot ceea ce Lui nu-i face plăcere, și să fim preocupați doar cu lucrurile care Îi sunt plăcute. Prin urmare, putem măsura veridicitatea și intensitatea speranței noastre prin puterea pe care ea o are de a ne separa inima și viața de rău.

Cum, dacă așteptăm în orice clipă să-L vedem față către față, ar fi posibil să ne alipim de vreun lucru, care nu este potrivit caracterului lui Hristos? Dacă Îl așteptăm cu adevărat, trebuie să dorim să fim găsiți așa cum El dorește să fim. Astfel, curățiți de orice lucru și scop pământesc care ar putea lega inima noastră de scena prin care trecem, nu vom avea altceva de părăsit decât această pustie, atunci când El va veni din cer, cu un strigăt, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu.

după E. Dennett