Proverbe 12
12:1 Cine iubește certarea, iubește știința; dar cine urăște mustrarea este prost. –
12:2
12:3 Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina. –
12:4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui. –
12:5 Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune. –
12:6 Cuvintele celor răi sunt niște curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăvește. –
12:7 Cei răi sunt răsturnați și nu mai sunt, dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare!
12:8 Un om este prețuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este disprețuit. –
12:9 Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă, decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. –
12:10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
12:11
την
τοις
12:12 Cel rău poftește prada celor nelegiuiți, dar rădăcina celor neprihăniți rodește. –
12:13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
12:14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăți, și fiecare primește după lucrul mâinilor lui. –
12:15
12:16
την
12:17
ο
12:18 Cine vorbește în chip ușuratic, rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare. –
12:19
12:20
12:21
12:22
12:23 Omul înțelept își ascunde știința, dar inima nebunilor vestește nebunia. –
12:24 Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneșă va plăti bir. –
12:25
12:26
η
12:27
12:28 Pe cărarea neprihănirii este viața, și pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –