Iov 32

-
32:1
ησύχασαν δε
Și au rămas tăcuți,
και
și
οι
cei
τρεις
trei
φίλοι
prieteni
αυτού
ai lui
έτι
nu l-au mai
αντειπείν
contrazis
Ιωβ
pe Iov,
ην γαρ
căci era
Ιωβ
Iov
δίκαιος
drept
εναντίον
înaintea
αυτών
lor.
-
32:2
ωργίσθη δε
Și s-a iritat
*
Ελιού
Elihu,
ο
fiul ro
του
lui
*
Βαραχιήλ
Baracheel,
ο
din
*
Βουζίτης
Buz,
εκ
din
της
συγγενείας
spița
Αραμ
lui Ram,
της
din
Αυσίτιδος χώρας
ținutul Ausitei;
ωργίσθη δε
și s-a iritat
τω
împotriva lui
Ιωβ
Iov
σφόδρα
peste măsură,
διότι
fiindcă
απέφηνεν
se declara
εαυτόν
pe sine
δίκαιον
drept
εναντίον
înaintea
του
κυρίου
Domnului.
-
32:3
και
[chiar
κατά
împotriva
των
celor
τριών
trei
δε
1 și]
φίλων
prieteni
ωργίσθη
s-a iritat
σφόδρα
peste măsură,
ότι
fiindcă
ουκ
nu
ηδυνήθησαν
putuseră
αποκριθήναι
să răspundă
αντίθετα
în mod contrar
Ιωβ
lui Iov;
και
și totuși
έθεντο
au tras concluzia
αυτόν
despre el
είναι
că este
ασεβή
lipsit de pietate.
-
32:4
Ελιού δε
Și Elihu
υπέμεινε
așteptase
δούναι
să dea
απόκρισιν
un răspuns
Ιωβ
lui Iov,
ότι
căci
πρεσβύτεροι
mai bătrâni
αυτού
decât el
εισίν
erau
ημέραις
în zile.
-
32:5
και
Și
είδεν Ελιού
Elihu a văzut
ότι
că
ουκ έστιν
nu este niciun
απόκρισις
răspuns
εν
în
στόματι
gurile
των
celor
τριών
trei
ανδρών
bărbați,
και
și
εθυμώθη
s-a aprins mânia
οργη
urgiei
αυτού
lui.
-
32:6
υπολαβών δε
Și răspunzând,
*
Ελιού
Elihu
ο
fiul
του
lui
*
Βαραχιήλ
Baracheel,
ο
din
*
Βουζίτης
Buz,
είπε
a zis,
νεώτερος
Mai tânăr
μεν
într-adevăr
ειμι
sunt
τω
la
χρόνω
vârstă, ro
υμείς δε
și voi
εστέ
sunteți
πρεσβύτεροι
mai bătrâni;
διό
de aceea
ησύχασα
am tăcut,
φοβηθείς
temându-mă
του
υμίν
să vă
αναγγείλαι
fac cunoscut
την
a
εμαυτού
mea
επιστήμην
înaltă cunoștință.
-
32:7
είπα δε
Și am zis,
ουχ
Nu
χρόνος
vârsta ro
εστίν
e
ο
îndreptățită
λαλών
să vorbească;
εν πολλοίς δε
și dobândind mulți ro
έτεσιν
ani,
ουκ
oamenii tot nu
οίδασι
știu
σοφίαν
înțelepciunea.
-
32:8
αλλά
Dar
πνεύμά
un duh
εστιν
este
εν
în
βροτοίς
muritori,
πνοή δε
și suflarea
παντοκράτορός
Celui Atotputernic
εστιν
este
η
cea care
διδάσκουσα
dă învățătură.
-
32:9
ουχ
Nu
οι
cei ce
πολυχρόνιοί
au trăit îndelung
εισι
sunt
σοφοί
înțelepți;
ουδ΄
nici nu-s
οι
cei
γέροντες
înaintați în vârstă
οίδασι
cei ce știu
κρίμα
judecata.
-
32:10
διό
De aceea
είπα
am zis,
ακούσατέ
Ascultați-
μου
mă,
και
și
αναγγελώ υμίν
vă voi face cunoscut
α
ceea ce
οίδα
știu.
-
32:11
ενωτίζεσθέ
Aplicati-vă urechea spre
μου
ale mele
τα
ρήματα
discursuri,
ερώ γαρ
căci mă voi adresa
υμών ακουόντων
facultăților voastre auditive,
άχρι
atâta vreme
ου
cât îmi
ετάσητε
veți examina
λόγους
cuvintele,
-
32:12
και
și
μέχρι
până când
υμών
vă
συνήσω
voi pricepe;
και
și
ιδού
iată,
ουκ ην
nu e niciunul
τω
care
Ιωβ ελέγχων
să-l dovedească pe Iov,
ανταποκρινόμενος
atunci când ați răspuns împotriva
ρήματα
discursurilor
αυτού
lui,
εξ
niciunul din
υμών
voi;
-
32:13
ίνα
ca
μη
să nu
είπητε
ziceți,
εύρομεν
Am găsit
σοφίαν
înțelepciune
κυρίω
pe Domnul
προσθέμενοι
urmându-L. ro
-
32:14
ανθρώπω δε
Și pe om
επετρέψατε
l-ați însărcinat ro
λαλήσαι
să spună
τοιαύτα
aceste
ρήματα
discursuri.
-
32:15
επτοήθησαν
Ei s-au înspăimântat,
ουκ
nu
απεκρίθησαν
au răspuns
έτι
mai departe;
επαλαίωσαν
învechite
εξ
ieșeau de la
αυτών
ei
λόγους
cuvintele.
-
32:16
υπέμεινα
Am așteptat,
ου γαρ
căci n-am
ελάλησα
vorbit,
ότι
fiindcă
έστησαν
ei s-au ținut statornici,
ουκ
n-
απεκρίθησαν
au răspuns.
-
32:17
υπολαβών δε
Și răspunzând,
*
Ελιού
Elihu
λέγει
a spus,
πάλιν
Din nou
λαλήσω
voi vorbi.
-
32:18
πλήρης γαρ
Căci plin
ειμι
sunt
ρημάτων
de discursuri;
ολέκει γαρ με
căci mă copleșește
το
πνεύμα
duhul
της
γαστρός
pântecelui meu.
-
32:19
δε
Și
γαστήρ
pântecele
μου
meu
ώσπερ
e ca
ασκός
un burduf
γλεύκους
de vin nou
ζέων
ce fierbe,
δεδεμένος
înfășurat în legături,
και
și
ώσπερ
ca
φυσητήρ
foalele
χαλκέως
unui cazan de aramă,
ερρηγώς
care se zvârcolesc.
-
32:20
λαλήσω
Voi vorbi
ίνα
ca
αναπαύσωμαι
să ajung la odihnă,
ανοίξας
deschizându-mi
τα
χείλη
buzele.
-
32:21
άνθρωπον γαρ
Căci înaintea unui om
ου μη
nicidecum nu
αίσχυνθω
mă voi rușina,
αλλά
ba încă
μην
da!
ουδέ
nici
βροτόν
de-un muritor,
ου μη
deloc nu
εντραπώ
voi fi cuprins de jenă.
-
32:22
ου γαρ
Căci nu
επίσταμαι
știu ce înseamnă
θαυμάσαι
să admir
πρόσωπον
fața vreunui om, ro
ει δε μη
iar de nu,
και
chiar
εμέ
pe mine
σήτες
moliile
έδονται
să mă mănânce.