📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Și Dumnezeu a văzut toate câte le făcuse. Și iată, erau bune peste măsură.
— Geneza 1:31 (ROG)
Citește capitolul complet →🔤 Textul grec
καὶ εἶδεν ὁ θεὸς τὰ πάντα ὅσα ἐποίησεν καὶ ἰδοὺ καλὰ λίαν
🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Trei prieteni ai lui Iov... au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă și să-l mângâie… Și au șezut pe pământ lângă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Iov 2. 11, 13
Ce ne învață istoria lui Iov (4)
După această lungă tăcere, prietenii lui Iov iau cuvântul. Primul, Elifaz, explică problema lui Iov: Dumnezeu este drept și, din experiența lui, „oamenii drepți” nu au fost niciodată nimiciți (Iov 4. 7). Dacă Dumnezeu îi trimite lui Iov astfel de încercări, înseamnă că el le merită. Acest raționament servește mai ales pentru a-l liniști pe Elifaz însuși, pentru a-l întări în certitudinile lui, deoarece istoria lui Iov este foarte tulburătoare. De ce astfel de nenorociri pentru un om aparent drept? Iov se împotrivește: el nu a făcut nimic rău! Bildad, al doilea, rostește banalități, spune proverbe și face apel la tradiție (Iov 8). Încă convins de nevinovăția lui, Iov protestează din nou. Schimbul de replici se transformă într-o dezbatere care se înverșunează. Țofar vorbește ultimul. El îl acuză direct pe Iov cu vehemență (Iov 11).
Iov se întoarce către Dumnezeu. Vrea să se prezinte în fața tribunalului divin; se apără: „Eram un tată pentru săraci… Mă așteptau ca pe ploaie…” (29:16, 23). El vorbește despre Dumnezeu ca despre un adversar: „[Tu] născocești fărădelegi în sarcina mea” (14:17).
Elihu, mai tânăr, intervine atunci (Iov 32). El este solidar cu Iov, este „făcut din lut” ca și el (33. 6); dar îi arată că el, Iov, se plasează deasupra lui Dumnezeu, în loc să-i recunoască suveranitatea, având încredere în El. În cele din urmă, Dumnezeu Însuși îi vorbește direct lui Iov, făcându-l să-și ocupe locul cuvenit în fața Lui, în umilință (Iov 38-41).
Este foarte dificil să pătrundem în suferința altuia. Să strângi pe cineva în brațe, să-i asculți durerea (chiar dacă este vehementă și acuzatoare)... aceasta valorează mai mult decât multe cuvinte. Dacă suntem chemați să spunem ceva unei persoane necăjite, să cerem ajutorul Domnului pentru a vorbi din partea Lui, arătând că suntem conștienți de propria noastră slăbiciune. Prima mea datorie este ca cel în necaz, căruia eu îi vorbesc să simtă iubirea pe care i-o port, ca o reflectare a iubirii lui Dumnezeu.
după E.P. Vedder (sfârșit)
💬 Cuvinte potrivite
Cu o comoară se aseamănă citirea dumnezeieștilor Scripturi! -- Ioan Gură de Aur
🕊️ Gând
O adunare pe care am greșit-o, nu se corectează niciodată pur și simplu continuând…
Ci trebuie să ne întoarcem pe drum, pas cu pas până găsim eroarea, și din acel punct, o lucrăm din nou!
Aceasta a făcut Iona, revenind asupra greșelii lui: Și s-a rugat Iona către Domnul Dumnezeul lui din pântecele cetaceului. – Iona 2:1
Răspunsul divin: Și s-a poruncit de la Domnul către cetaceu, și l-a scos pe Iona pe uscat. – Iona 2:10
O sumă greșită, o dată corectată, cu laude iese la socoteală!
Dar eu Îţi voi jertfi cu glas de mulţumire, voi împlini ce am promis. Salvarea este de la Domnul! – Iona 2:9