Era în țara Uț un om care se numea Iov… Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.”

Iov 1:1, 4-5

Ce ne învață istoria lui Iov (3)

Dumnezeu îi dăduse lui Iov mulți copii: șapte fii și trei fiice (v. 2). Le plăcea să se reunească, chiar și la vârsta adultă. Era o familie fericită: petreceau adesea timp împreună. Frații își considerau surorile ca fiind egale, ceea ce nu era obișnuit pe vremuri.

Iov se întreba mereu dacă fiii săi nu păcătuiseră în timpul acestor zile de sărbătoare. Se pare că el nu participa la petrecerile copiilor lui. Așadar, nu știa ce se întâmplase cu adevărat, dar înțelegea că derapajele erau întotdeauna posibile. Putem păcătui prin cuvinte, prin fapte și chiar prin gândurile noastre. Iov aducea așadar arderei de tot pentru fiecare membru al familiei lui. Este totuși trist să vedem că el nu-și dădea seama că ar fi putut avea nevoie de o jertfă și pentru el însuși. Jertfa de ardere de tot ne vorbește despre Hristos în devotamentul Său deplin: El S-a oferit pe Sine însuși lui Dumnezeu, ca jertfă desăvârșită (vezi Efeseni 5:2; Evrei 9:14).

În capitolul 2, auzim vorbindu-se despre „soția” lui Iov. Nu se menționează că ar fi avut mai multe, nici concubine, așa cum se întâmplă adesea în Vechiul Testament. Văzând durerea profundă a soțului ei și suferințele lui, ea îi sugerează: „Blestemă pe Dumnezeu și mori” (v. 9). Ce sfat îngrozitor! Răspunsul lui Iov este blând, dar ferm: „Vorbești ca una dintre femeile nechibzuite; am primit binele de la Dumnezeu, și n-am primi și răul?”. Duhul lui Dumnezeu adaugă: „În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele sale” (v. 10) .

Știind că și el are slăbiciuni, un soț ar trebui să fie plin de iubire față de soția sa. Este foarte important! Astăzi, familiile au adesea mari dificultăți în a se reuni: părinții trebuie cu atât mai mult să se roage Domnului pentru copiii și nepoții lor, să mijlocească pentru ei. Rugăciunile sunt indispensabile. Această responsabilitate nu se încheie când copiii au crescut sau au părăsit casa. Dragi părinți, mijlocirea trebuie să continue pe tot parcursul vieții noastre!

după E.P. Vedder, va urma